Medireflex

Într-o zi cãlãtoream cu trenul si citeam obisnuita mea revistã de psihologie. Doamna M m-a întrebat timid: Sunteti psiholog?; Da, am rãspuns; Vã ocupati si de consiliere matrimonialã?; Sigur!; Am si eu o întrebare: Ce se întâmplã cu iubirea dupã cãsãtorie, unde dispare?

Într-adevãr, unde dispare iubirea dupã cãsãtorie? Acesta este subiectul articolului de astãzi. În primul rând va trebui sã facem unele clarificãri asupra problemei pe care o avem, si anume: Acel sentiment despre care m-a întrebat doamna M nu este iubire. Ci îndrãgostire. Acel asa-zis sentiment de beatitudine, de euforie care îti dã aripi si simti furnicãturi în stomac, este simpla îndrãgostire, care tine mai mult de chimia organismului, de instinctul de reproducere si de perpetuare a speciei. Iubirea este un sentiment adevãrat, un sentiment constient si voluntar, este o alegere personalã si voitã, o actiune rationalã, care nu se bazeazã pe instincte si emotii perisabile, dar este adevãrat cã îsi are rãdãcinile si izvorul în aceastã temporarã îndrãgostire. Se pare cã îndrãgostirea nu poate rezista mai mult de maxim doi ani, si asta în cele mai fericite cazuri; sunt persoane care se trezesc din euforie dupã câteva luni. În cele mai multe cazuri însã, în timpul îndrãgostirii se produce actul matrimonial. De câte ori nu am auzit replica ne cunoastem doar de trei sãptãmâni, dar ne iubim atât de mult, încât ne vom cãsãtori. MARE gresealã, aici nu poate fi vorba despre iubire, sper cã sunteti de acord cu mine. Dar si asa, chiar noi ceilalti, care considerãm cã am luat o decizie cu picioarele pe pãmânt, constatãm cã dupã luna de miere, dupã un an-doi, cel de lângã noi nu mai este acelasi. Constati cu stupoare cã nu mai ajungi la inima celuilalt, si nici pe celãlalt nu-l mai intereseazã ce ai tu de spus. Încet, încet între cei doi parteneri se deschide o prãpastie adâncã, sau în cele mai nefericite cazuri, sotii se trezesc brusc pe un câmp de rãzboi. Multi ajung sã se întrebe Cum am putut fi atât de orb? Ce am vãzut la el/ea?Ce e de fãcut?

În general pânã acum existau douã cãi de actiune: una- sã-ti accepti situatia si sã-ti duci crucea mai departe, atâta timp cât nu se ajunge la violentã, sau doi- sã fugi din cursã si sã-ti mai încerci odatã norocul. Generatia pãrintilor si a bunicilor nostri a ales prima variantã, pe când generatia noastrã a ales a doua solutie. Ca dovadã numãrul îngrijorãtor de divorturi în ultimii zeci de ani, numãr care din pãcate creste de la an la an. Cu toate acestea se pare cã cei care fug nu gãsesc iubirea nici a doua si poate nici a treia oarã, dupã care multi se lasã pãgubasi, izolându-se în singurãtate.

Dar totusi existã o solutie la aceastã problemã spinoasã a societãtii noastre. Conform cercetãrilor doctorului psiholog Nick Chapman se pare cã lucrurile se pot remedia. Dupã cum am amintit mai sus, cãsãtoriile nu se bazeazã pe sentimentul de iubire, ci pe îndrãgostire. Mã veti întreba Ce vrei sã spui, cã iubirea nu existã? Bineînteles cã iubirea existã, este cel mai minunat sentiment uman, ba mai mult, este un sentiment divin pentru cã Dumnezeu ne-a creat din iubire, pentru iubire. Este sentimentul primordial, care a fost sãdit primul în sufletele noastre încã de la crearea lumii. Este sentimentul care ne dã aripi, care ne dã ratiunea de a exista, de a creea, de a inventa, într-un cuvânt, de A FI. Însã, asa cum am mai amintit, este un sentiment rational, voit, constient, care nu are de-a face cu emotiile puerile si trecãtoare. Îndrãgostirea nu tine de vointa noastrã, nu ne alegem de cine sã ne îndrãgostim, ba chiar de cele mai multe ori ne îndrãgostim de cele mai nepotrivite persoane. Aici trebuie sã intervinã ratiunea umanã, alegerea personalã. Iatã cum ar trebui sã stea lucrurile. Atunci când euforia îndrãgostirii dispare si ne trezim din visare alãturi de o persoanã complet necunoscutã atunci se declanseazã marea provocare. De abia dupã acest punct trebuie sã exersez sentimentul de iubire, sã-l hrãnesc, sã-l fac sã creascã, doar acum când sunt cu mintea limpede si pot sã-l VÃD cu adevãrat pe celãlalt, sã-i iubesc calitãtile si sã-i accept defectele. Dar totul începe cu alegera personalã. Pot fi comod si sã fug în cãutarea altei asa zise iubiri sau pot alege sã rãmân si sã învãt sã iubesc, pentru cã si iubirea, ca orice în viatã se învatã. Lucrurile nu sunt chiar atât de simple, dar nici foarte complicate. Poate credeti cã mã contrazic. Mai devreme am spus cã iubirea ne este sãditã în suflet, iar acum cã se învatã. Corect din ambele puncte de vedere. Iubirea ne este sãditã în suflet, dar fiecare deprinde o anumitã tipologie de manifestare a iubirii. Din familie, prieteni, cunoscuti, societate, mediu se deprind anumite tehnici de iubire, sau asa cum le-a numit doctorul Chapman, sunt limbaje ale iubirii, iar el aminteste un numãr de cinci. Astfel, cum în comunicare interumanã sunt folosite sute de limbaje verbale sau nonverbale, la fel iubirea are limbajele ei. Se pare cã problemele cuplului apar tocmai pentru cã partenerii nu vorbesc acelasi limbaj al iubirii. Este ca si cum ai închide într-o camerã un chinez si un englez o zi întreagã. Poate cã vor reusi pânã la urmã sã comunice prin semne, prin gesturi, însã comunicarea lor va fi defectuoasã si pânã la urmã se vor plictisi, se vor izola fiecare în coltul lui si vor astepta sã fie salvati sau îsi vor lua inima în dinti si vor încerca sã pãrãseascã încãperea. La fel se întâmplã si într-o cãsnicie. Se pare cã fiecare dintre noi deprinde de-a lungul vietii fãrã sã stie si fãrã sã-si dea seama un anumit limbaj al iubirii. Când momentul de îndrãgostire trece, când cei doi comunicã prin limbajul trupului si al instinctelor, urmeazã o scurtã perioadã în care cei doi încã mai gãsesc elemente comune, dar apoi fiecare începe sã comunice în limbajul lui, pe care celãlalt nu îl întelege. Dupã ce au convietuit un an, doi, trei, se va izola fiecare în coltul lui si va astepta sã fie salvat sau va pãrãsi terenul, care între timp poate cã a devenit chiar un teren de rãzboi din cauza mesajelor prost interpretate de fiecare. Solutia este totusi simplã. Dacã cei doi aleg sã se iubeascã în continuare, dacã mai întrezãresc în celãlalt calitãtile care l-au fãcut sã se îndrãgosteascã, dacã mai vãd elemente comune care mai pot sã îi lege, pot sã facã un efort de vointã si fiecare sã încerce sã deprindã limbajul celuilalt, ajungând sã construiascã un limbaj comun. Toate aceste lucruri pot fi învãtate sub atenta monitorizare a unui consilier matrimonial care este familiarizat cu aceastã tehnicã. Prin exercitiu si muncã de echipã se ajunge la rezultate uimitoare. Ajungând sã îl descopere pe celãlalt, fiecare se descoperã de fapt pe sine, iar iubirea pe care sotii o deprind este o iubire trainicã, autenticã, altruistã, bazatã pe încredere reciprocã feritã de emotiile euforice si înselãtoare.

psiholog Monica Rãschitor